Imi place toamna, sa ma plimb prin parc si sa simt
frunzele aramii fosnind dulce ca sarut pe talpa pantofului. Imi place mirosul
mustului care imi inunde narile ca un dans nebun de fecioare despletite
dantuind frenetic in teascul plin de struguri pe o melodie doar de ele stiuta
Da, imi place toamna cand rememorez trecutele iubiri:
oare cand, oare de ce? Oare cine?
Toamna imi intinde un pocal plin cu frunze de foc razand
nebuna pe aleile din parc…”Bea!” imi spune razand…”Sunt visele tale, acum
ofilite…Atat a mai ramas din ele….” Si rade nebuneste furisandu-mi-de in
brate zdranganind o romanta veche pe o
chitara cu trei corzi
„Nu mai ai timp soldatule decat de o ultima tigara!
Poftim un foc!”
Alina P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu