sâmbătă, 31 octombrie 2015

Predestinati

Era o zi ploioasa de toamna tarzie. Vantul ii biciuia fata cu taisu-i inghetat. Isi ridicase gulerul pentru a se  proteja de frig. Blestema in gand micile lacuri create de ploaie  atunci cand norii se revarsau. Simtea nevoia de ceva cald. Mainile ii inghetasera. Tot umbland asa prin ploaie, desi de obicei ii placeau aceste plimbari, acum ura burnita  si starea sumbra plina de tristete ce se putea citi usor pe chipurile oamenilor care se grabeau zgribuliti spre casele lor unde  era cald si bine. Mergand asa, cu capul intre umeri si infrigurat, ajunse la o cafenea. Deschise usa si imediat incepu a zambi pentru ca simti caldura din interior care ii transmitea o senzatie placuta. Urmari cu privirea oamenii care intrasera sa se destinda la un ceai, la o cafea pentru a se incalzi. Gasi intr-un separeu o masa libera. Simtea nevoia sa isi puna ordine in ganduri. Era stresat la munca. Iubita il parasise pentru altul cu bani. Se simtea singur, nemultumit de sine insusi. Comanda un coniac  si o cafea. Mana-i fremata nelinistita pe ceasca de cafea. Cu privirea ganditoare fixa un punct numai de el stiut. Deodata, ridicand privirea, , zari la o masa alaturata, o faptura minunata ce ii taie respiratia. Era o fiinta firava, blajina, cu ochii mari de un verde jad, cu parul lung pana la mijloc, numai inele, Avea o fata de un alb ca spuma laptelui, cum nu mai vazuse el vreodata. Fata, simtindu-se privita , intoarse capul catre barbatul care o privea insistent  si, la randu-i, ii zambi discret. El se gandea  de ce asa o frumusete de fata sta singura. Nu si-a mai intors capul sa-i mai vada surasul.Frumusetea blonda parea absorbita, ca si el, de ceva stiut numai de   ea. Aveau un punct comun. Barbatul isi lua cafeaua si paharul de coniac si ceru permisiunea sa se aseze la masa ei.
-Domnisoara, sarut mana, permiteti sa ma asez la masa dumneavoastra? Femeia incuvinta din cap si ii facu semn sa se aseze.
 -Sunt un barbat serios. Nu aveti de ce sa va faceti griji..! Nu sunt un aventurier... Mii de scuze, domnisoara.! Am uitat sa ma prezint : Cezar Petrescu, avocat. Apoi intinse mana spre fata a carei sfiosenie l-a marcat pana in strafundul sufletului, Maria Sofia Angelescu, ii raspunse ea si ii  intinse la randu-i mana.
-Incantat sa va cunosc zambi galant tanarul avocat si depuse o usoara sarutare pe palma fetei. Vazu roseata din obrajii ei si realiza ca tinuse nepermis de mult mana ei in mana lui barbateasca. La randul ei, fata il studie cu coada ochiului, Un barbat sarmant cu parul de un blond nisipos si cu niste ochi negri ce te faceau sa te pierzi in ei. O! Si mainile, niste maini puternice ce iti ofereau siguranta si protectie. Simtea ca este un om sufletist. Barbatul sparse primul gheata: -Birrr! ce vreme. Nici un caine sa nu il arunci afara din casa!  Fata se intrista imediat  si ochii ii devenira de un verde si mai inchis, semn ca ceva o tulbura. Cezar observa schimbarea ei, dar nu spuse nimic. Vazu  o lacrima solitara  curgandu-i pe obraz involuntar. Parea ca nu isi da seama. Cezar ii puse atunci, instinctiv, mana pe obrazul catifelat si-i sterse lacrima ce-i intuneca ochii ei frumosi. Abia atunci isi dadu seama ca avea lacrimi in ochi. Puse palma ei mica peste a lui si dadu drumu lacrimilor ce le-a tinut ascunse atata timp fara sa ii pese de strainul de langa ea. In definitiv era doar un strain cu care bea o cafea si un coniac. Probabil ca, nefiind obisnuita sa bea, coniacul a ametit-o si fara sa isi dea seama daduse frau liber lacrimilor. Cezar incepu sa-i vorbeasca tinand in continuare mana pe obrazul ei. Simtea ca ii face bine
 -Sunt un avocat renumit. Drumuri multe ... Iubita mea,fiind mai mult singura,desi ii spusesem despre meseria mea, ca am procese in toata tara si  m-a asigurat ca nu este nicio problema din partea ei, totusi m-a inselat cu fratele meu geaman care venise  de curand dintr-o expeditie ONU. De cum l-a vazut, Anda, iubita mea, nu stia cum sa-i mai intre in voie. Am observat exuberanta ei ce si-o manifesta mereu in preajma lui. I-am prins si in flagrant intr-o dimineata cand, dupa ce am castigat un proces, am vrut sa-i fac o surpriza . Venisem pregatit cu ceva deosebit care stiam ca ii place.
-Iubitule, ce frumos e colierul acela cu diamante. E superb!! Nu am zis nimic pentru ca am vrut sa-i fac o surpriza si, cand colo, surpriza mi-a facut-o ei... Erau in pat goi pusca intr-o pozitie indecenta. I-am aratat usa fratelui meu si i-am zis sa isi faca bagajul in doua ore, iar Andei i-am asezat in palma colierul ce si-l dorea:  "Pentru tine, Anda..! Pastreaza-l impreuna cu florile! A! si, stii ceva, am luat doua bilete pentru o minivacanta la schi in Austria, dar le voi returna!"
-Iubitule, iarta-ma!  A fost doar o aventura!
- Anda, intre noi nu mai poate fi nimic, ia-ti lucrurile si pleaca. Sa nu te mai vad! Adio! Cu fratele meu ti-ai gasit sa ma inseli? Alt barbat nu mai gaseai decat pe George? Ai distrus toata iubirea mea ce o aveam pentru tine! Adio!
 Maria il asculta cu atentie si fara sa isi dea seama ofta Privind spre geam si incepu sa vorbeasca. Poate se simtea mai bine destainuindu-se unui strain.
-Am avut o copilarie fericita  pana la 10 ani cand parintii mei  au murit intr-un accident de masina ... M-a luat sub tutela un unchi ce avea o scorpie de nevasta. Ma punea la cele mai grele casne pentru o fetita de 10 ani, spalam, calcam, faceam curat si tot nemultumita era. Ma imbraca cu haine vechi, deja purtate de fetele ei. "Mario, calca-mi camasa! Mario, nu ai sters praful!" In ciuda greutatilor,invatam bine. Eram premianta. Intr-o seara unchiul meu  a venit la mine in camera si a inceput sa ma mangaie si sa ma sarute. M-am ferit cat am putut. M-a siluit si nu am avut nicio putere sa ma opun.
In timp ce vorbea, lacrimile ii curgeau pe obraji.
-Mi-am facut bocceluta si am plecat spre gara. Nu aveam niciun ban. Am dormit in gara cu teama. O duduie s-a apropiat de mine. Am crezut ca Dumnezeu mi-a dat o sansa. A  fost mai rau. Era pestoaica  si pentru ca eram o copila eram  fata favorita. Mi-a pus numele "Lolita". Aveam si 5 clienti pe noapte, A castigat mult de pe urma mea. La 18 ani am fugit de la ea si am ajuns in Bucuresti, De fiecare data cand faceam dus ma  frecam cu peria mult ca sa uit ororile. Uneori ma trezesc si acum noaptea tremurand  si imi dau seama ca a fost cel mai teribil cosmar. Patronul la care am lucrat saptamana trecuta a vrut sa fiu amanta lui.  I-am refuzat avansurile dar am ramas fara serviciu. Nu am mai avut bani sa platesc chiria  si am ramas pe drumuri. Cu ultimii bani am intrat aici sa ma incalzesc. Cam asta e povestea mea. Nici nu stiu unde o sa dorm in noaptea asta. In scara unui bloc, probabil!
Cezar, ascultand-o, plati consumatia si ii zise: Hai sa mergem, Maria! O lua de mana si iesira  impreuna. In frigul noptii, sfioasa, Maria se intoarse dorind sa isi ia ramas bun  si sa caute un loc unde sa doarma.
 -Hei,  zise Cezar. Unde te duci, Maria?
Maria se intoarse si zise:
 -Ma duc sa caut un loc unde sa dorm.! Si se intoarse  luand-o la fuga. Cezar alerga dupa ea, o prinse de mana si o intoarse cu fata spre el. O imbratisa cu toata fiinta lui si zise:
 -Nu te duci nicaieri! Nu te pot lasa singura in noapte1 Uite, stau aproape, Vezi blocul acela turn?
-Da! zise Maria. Insa nu pot merge cu tine, nu pot sa profit de bunatatea ta. Cezar  o stranse de mana si fara sa mai spuna nimic pornira spre casa. De cum au intrat in casa pe Maria  a molesit-o caldura. Abia isi mai tinea ochii deschisi
. -Fa-te comoda! Pune niste muzica in timp ce eu fac ceva de mancare. Cand el reveni cu platoul plin de bunatati, Maria dormea ghemuita in fotoliu. Puse tava pe masa si o lua in brate, o duse in dormitor si o schimba de haine cu singura pijama ce a mai ramas de la Anda. A tras patura pe ea si a sarutat-o pe frunte. A iesit din camera lasand usa intredeschisa . Si-a facut patul pe canapeaua din living. Adormi tarziu in noapte cu gandul la Maria, zambind si spunand: Sunt indragostit!
Fata s-a trezit buimaca si dezorientata, cu pijama de dama pe ea. a coborat din pat, A facut un dus fierbinte. A gasit un halat albastru cu maneci lungi, pe care le-a suflecat si, in talpile goale, a pornit spre bucatarie.

Dia Nico

marți, 13 octombrie 2015

Te mai privesc!


Era o zi de primavara, Cand te-am zarit printre alei ,
 Mergeai incet ,si contemplai natura. Erai doar tu ,si eul tau!
Mergeai zambind printre alei , Si totul in jur era sublim ..
 Natura toata iti zambea! Si parca tu cu ea
Vorbeai ..
II
Stateam ascuns dupa copaci , Sa te privesc cum tu radeai ,
 In lumea ta plina de basm, In care martora ti-era
 Natura!
Te mai privesc inca o data! Mi-esti tare draga fata,
 Simteam dar nu iti spuneam
III
Si am tinut in mine intreaga viata!
Veneam din ce in ce mai des ,
In parcul plin cu tei sa te mai vad o data ,
Caci timpul meu se scurge incet ,
 Catre o alta, calatoare  viata!
IV
Iubito , as vrea sa te privesc ! Si sa-ti mai spun inca o data ,
 Eu cat de mult pe tine te iubesc , Dar cuvintele, parca nu-mi vin ,,!
Iubire ,m-am oprit din drum ,
 Sa te privesc inca o data,
V
Simteam cum tu ma urmareai , Cu a ta privire peste tot prin lume!
Te mai privesc inca o data , Iubito ,inainte de a pleca ,
 Sarutul as vrea ca sa ti-l fur ,

Pentru a mea eternitate!

Dia Nico